– Mamaliga Blues, de Cassio Tolpolar, (Brazilia, 2014), 56 min, documentar, engleză

ÎN PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA

În 1931, Abram Tolpolar şi soţia lui, Rachel, au emigrat din Basarabia în sudul Braziliei. Şaptezeci şi şapte de ani mai târziu, copilul lor, Mauro Tolpolar, a făcut călătoria înapoi. Însoţit de cei doi copii ai săi, care nu au avut şansa să-şi întâlnească bunicii paterni, Mauro a vizitat locul de naştere al părinţilor săi şi, de asemenea, a găsit răspunsuri despre un trecut necunoscut. Având doar o fotografie rămasă, familia Tolpolar au trecut cu maşina prin sate vechi, au intrat în tufişuriile cimitirelor abandonate şi au întâlnit localnici, în căutarea a ceea ce s-a întâmplat cu rudele lor, care au dispărut în timpul Holocaustului.

– Jeno Janovics, Un Pathe Maghiar, de Bálint Zágoni (Romania/Ungaria, 2011), 62 min, documentar, ungureşte cu subtitrări în româneşte

Un documentar despre Jenő Janovics, unul dintre cei mai cunoscuţi cineaşti maghiari de la începutul secolului XX. În anul 1913 şi-a deschis propriul studio de film şi, fiind unul dintre primii în domeniu care au adus pe ecran opere literare, a devenit în scurt timp faimos, bogat şi unul dintre cei mai invidiaţi cetăţeni ai oraşului Cluj. După primul război mondial, grație averii și influenţei sale, investește sume imense pentru salvarea companiei sale cinematografice – investiții uriaşe pentru acea vreme și pentru zilele noastre.

– Natan, de Paul Duane/David Cairns (Marea Britanie, 2013), 66 min, documentar, engleză

ÎN PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA

Bernard Natan, originar din Iaşi, ar putea fi descris ca unul dintre părinţii cinematografiei franceze. Cum a ajuns să fie uitat complet, mai ales în Franţa? Cum se face că atât de puţină atenţie a fost acordată carierei acestui pionier şi interpret al începuturilor porno gay şi BDSM? De ce a fost numele de Bernard Natan şters din istoria cinematografiei, în ciuda faptului că el a dominat industria de film francez pentru mare parte din anii ‘20 şi ‘30? David Cairnes şi Paul Duane au excavat o poveste extraordinară, care îşi propune să rescrie istoria cinematografiei europene. Multe zvonuri au circulat în jurul poveştii lui Bernard Natan zeci de ani, dar acest documentar aduce în cele din urmă adevărul la lumină.

– Valea Plângerii, de Mihai Andrei Leaha, Andrei Crişan, Iulia Hossu (România, 2013), 56 min, documentar, româneşte

Între anii 1942 şi 1944, 25 000 de romi au fost deportaţi de regimul Antonescu în Transnistria. Jumătate dintre ei au murit la scurt timp, de foame, de frig, boli, execuţii etc. După 70 de ani, cei puţini care au supravieţuit şi care pe atunci erau copii îşi reamintesc şi povestesc cu emoţie evenimentele teribile de atunci. Interviurile cu membrii comunităţii ucrainiene din Transnistria completează poveştile supravieţuitorilor romi şi transformă un spaţiu astăzi aparent banal într-unul antropologic şi al memoriei