20 ianuarie, vernisaj expoziție ORA 19.00, Casa Filipescu-cesianu, Calea Victoriei 151

Expoziţia include imagini de lucrări făcute de artişti de renume internaţional care au trăit sau au fost martori ai pogromului de la Bucureşti, devenind marcaţi pe viaţă de scenele pe care le-au văzut. Aceste imagini sunt expuse pentru prima oară în România.

Hedda Sterne – imagini ale celor 20 de desene şi colaje realizate între anii 1937 şi 1941, înaintea plecării ei din România spre New York. Desenele reprezintă peisaje urbane ale Bucureştiului,.din perioada respectivă.

Hedda Sterne (4 august 1910 – 8 aprilie 2011) a fost o artistă prolifică, născută în Bucureşti. Sterne a început educaţia sa formală artistică în Viena în anul 1920 şi a continuat-o la Paris în anii 1930, unde a participat la expoziţii ale suprarealiștilor. În urma emigrării sale în Statele Unite în anul 1941, după pogromul de la Bucureşti şi ameninţarea tot mai mare a războiului în România, ea a devenit un membru activ al şcolii din New York. Lucrările lui Sterne au fost expuse în peste 40 de expoziții solo, multe la Galeria lui Betty Parsons, şi mai mult de 70 de expoziţii de grup în muzee şi galerii în SUA şi în străinătate. De-a lungul carierei sale de optzeci de ani, practica artistică al lui Sterne a fost o cale de descoperire în care opera sa prolifică ar sfida orice clasificare unică. Ea a spus odată „folosesc munca mea pentru a intra în întrebările profunde ale existenţei. Viaţa mea este o operă de artă”. Stilurile variate şi fluide ale Heddei Sterne reflectă această filozofie artistică de „flux” şi o distinge pe Sterne ca o figură unică în istoria artei secolului XX

Marcel Iancu – imagini ale desenelor şi acuarelelor făcute de artist în anul 1942 în Palestina, după ce a emigrat din România în 1941. Lucrările reprezintă scene din timpul pogromului şi rebeliunii legionare.

Marcel Iancu ( 24 mai 1895, Bucureşti – 21 aprilie 1984, Ein Hod Israel) a fost pictor, arhitect şi eseist originar din România, stabilit ulterior în Israel. A absolvit Academia de Arhitectură din Zürich în anul 1917. A studiat pictura cu Iosif Iser. Încă din anii liceului scoate împreună cu Tristan Tzara şi Ion Vinea revista „Simbol” (1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul Voltaire, unde îl cunoaşte pe Hans Arp şi se reîntâlneşte cu Tristan Tzara, participând la iniţierea mişcării dadaiste. În 1922 revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. În 1941 se stabileşte în Palestina. Pe Marcel Iancu îl găsim în orice istorie a artei moderne ca iniţiator al dadaismului, împreună cu Tristan Tzara, ca promotor al avangardei şi ca arhitect care a conceput primele locuinţe moderne din Bucureşti în perioada 1925-1935. Îl găsim în licitaţii de tablouri, piese de recuzită teatrală, obiecte de design interior şi mobilier. Cu alte cuvinte, îl găsim ca pion principal din istoria modernităţii româneşti şi europene.

Willy Pragher – proiecţie a celor 52 de fotografii făcute între 21 şi 24 ianuarie pe străzile Bucureştiului, documentând rebeliunea legionară şi violenţele stradale, inclusiv cartiere evreieşti unde multe case şi prăvălii au fost devastate.

Willy Pragher (4 mai 1908, Berlin – 25 iunie 1992, Freiburg) a fost un reporter-fotograf german care a făcut multe fotografii în România. A copilărit la București, în casa bunicului, un faimos negustor de blănuri de lux, Moritz Sigmund Prager, unul dintre stâlpii bisericii romano-catolice din București. Opera sa, de aproximativ un milion de fotografii, se află la Arhivele de Stat Freiburg și cuprinde aproximativ 6 000 de negative pe sticlă, 27 000 de diapozitive, 110 000 de fotografii (pozitive) pe hârtie și câteva sute de mii de negative de film. S-a dedicat fotografiei încă din adolescență, iar la vârsta de 16 ani publicase deja prima broșură de fotografii realizate în România. Și-a petrecut tinerețea în Germania și România, iar în anul 1939, înaintea izbucnirii războiului, a devenit fotograf și grafician al Societății Românești de Distribuire a Combustibilului din România. Din 1932 pâna în 1939 a fost fotoreporter liber-profesionist în Berlin, perioadă în care și-a schimbat numele din Prager (numele de fată al mamei sale) în Pragher, întrucât un cunoscut cântăreț evreu de cuplete purta acelaşi nume – motiv pentru care autoritățile naziste îl verificau.

Alte lucrări:

– Leon Misosniky – o selectie de desene şi picturi, create între anii 1937 – 1942;

– filmul Fragments of a Life, de Olga Stefan/Miklos Klaus Rozsa/Gabi Basalici făcut pentru expoziţia eponimă care a avut loc la Tranzit.ro Iaşi, în iunie 2016;

– filmul realizat de Romulus Balasz, Miklos Klaus Rozsa, Olga Stefan, Ileana Szasz, si Vârsta4

– o arhivă de cărţi, texte şi scrisori produse de martori şi supravieţuitori, multe dintre ele necunoscute publicului.

Leon Misosniky (1921-2007) face parte dintr-o generaţie a supravieţuitorilor, purtând o natură asemănătoare lui Icarus, supuşi încercărilor de a depăşi atrocităţile incoerente ale secolului 20, în căutarea unei realităţi mai profunde. În cazul lui Leon Misosniky, această realitate este arta: pictura, sculptura, scris, colaj. Universul lui, compus din personaje de la Icarus la dragoni chinezi, este universul unei specii sofisticate, ce transcende între Est şi Vest în căutarea de a depăşi contextul creat de incidentele istorice şi personale.

O selecţie din materialele de arhivă expuse: /A selection of works displayed in the archive: